Suplinirea consimțământului pentru deplasarea unui minor în străinătate
Situațiile în care un minor dorește să călătorească în afara granițelor României, însoțit doar de unul dintre părinți sau de o terță persoană, sunt tot mai frecvente. În practică, apar blocaje legate de consimțământul celuilalt părinte, ceea ce impune cunoașterea și utilizarea corectă a mecanismului legal de suplinire a consimțământului.
Caz practic: Părintele la care minorul își are domiciliul a promis celuilalt părinte că își va exprima consimțământul, în scris, cu câteva zile înaintea datei stabilite pentru vacanță, situație în care celălalt părinte a avansat toate cheltuielile pentru a-și petrece concediul împreună cu copilul său. Din păcate, părintele care era dator să își exprime consimțământul, nu a făcut-o.
Ce se poate face într-un astfel de caz? Există măsuri de suplinire a consimțământului sau riscăm să nu mai plecăm în vacanță?
Vom explica mai jos în ce condiții pot părăsi minorii teritoriul României și ce soluții identificăm.
Articol de: Av. Alin Panghios
1. Cadrul normativ aplicabil:
Conform Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, în forma actualizată, minorii pot părăsi teritoriul României în următoarele condiții:
Dacă sunt însoțiți de ambii părinți, fără alte formalități;
Dacă sunt însoțiți de unul dintre părinți, cu acordul scris al celuilalt exprimat printr-o declarație notarială;
Dacă sunt însoțiți de altă persoană, este necesar acordul ambilor părinți.
Lipsa acordului poate fi remediată prin intervenția instanței de tutelă.
2. Procedura de suplinire a consimțământului:
Demersul judiciar se materializează printr-o cerere de ordonanță președințială, înregistrată la judecătoria competentă în raza domiciliului minorului. Aceasta se justifică prin caracterul urgent al deplasării și prin imposibilitatea obținerii consimțământului de la celălalt părinte din cauza unui refuz abuziv (fără a exista un temei obiectiv) explicit sau implicit (e.g. lipsa de răspuns).
Hotărârea instanței este executorie și poate fi folosită la trecerea frontierei, în locul declarației notariale.
3. Implicații juridice la care trebuie să fie atenți ambii părinți:
Refuzul nejustificat al unui părinte de a-și exprima acordul poate constitui un abuz de drept, contrar interesului superior al minorului, susceptibil de sancționare de către instanța de judecată. O astfel de conduită poate atrage, în concret, suplinirea consimțământului, angajarea răspunderii patrimoniale sau, în cazurile de comportament abuziv repetat, chiar restrângerea ori decăderea din exercițiul drepturilor părintești.
Pe de altă parte, încercarea celuilalt părinte de a părăsi teritoriul național fără respectarea procedurilor legale pot atrage sancțiuni contravenționale sau chiar de natură penală.
4. Concluziile și recomandările noastre:
În materie de dreptul familiei și protecția minorilor, suplinirea consimțământului este o instituție de echilibru între drepturile părinților și interesul minorului. Practica judiciară susține ferm acest mecanism atunci când refuzul consimțământului este nejustificat sau vădit disproporționat.
Consimțământul poate fi suplinit fie într-un caz particular (o singură dată), fie în mod permanent, în funcție de împrejurări.
Recomandăm părinților să parcurgă această procedură doar cu asistență legală din partea unui avocat, care poate construi un probatoriu eficient și poate asigura apărarea drepturilor minorului în fața instanței.
Procedura suplinirii consimțământului este una de urgență, cu un regim strict, în care fiecare etapă procedurală trebuie respectată cu rigurozitate. Orice eroare, chiar și aparent minoră, poate atrage respingerea cererii și consecințe juridice semnificative.