Factoringul în România: definiție, funcționare și aspecte esențiale ale contractului de factoring

Factoringul reprezintă o soluție financiară tot mai utilizată în mediul de afaceri românesc, oferind companiilor posibilitatea de a-și transforma creanțele comerciale în lichidități imediate, fără a aștepta scadența facturilor. Acest mecanism este reglementat prin contractul de factoring, în cadrul căruia o firmă cedează către o instituție financiară specializată (denumită factor) dreptul de a încasa creanțele provenite din vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

Ce trebuie sa stii?

Prin intermediul factoringului, societatea aderentă beneficiază de o finanțare rapidă, care constă în plata imediată a unui procent din valoarea creanțelor cedate, contribuind astfel la menținerea și optimizarea fluxului de numerar. Acest avantaj este esențial mai ales pentru companiile care întâmpină dificultăți în gestionarea termenelor lungi de plată impuse de clienți sau care doresc să evite contractarea unor credite bancare tradiționale. .

Modul de funcționare al factoringului implică, în primul rând, cedarea creanțelor comerciale către factor, care preia obligația de a administra și încasa sumele respective de la debitorii societății aderente. După cesiunea facturilor, factorul plătește imediat o parte din valoarea acestora, de regulă între 70% și 90%, iar la scadență încasează suma integrală de la debitor. Ulterior, factorul transferă către aderent diferența rămasă, diminuată de comisioanele și dobânzile prevăzute în contract.

Din punct de vedere legal, contractul de factoring este un acord bilateral care trebuie să cuprindă elemente esențiale precum identificarea părților implicate (aderent și factor), obligațiile factorului în ceea ce privește plata avansului și administrarea creanțelor, comisioanele aplicabile, precum și clauzele privind asumarea riscului de neplată. În acest sens, factoringul poate fi cu regres sau fără regres. În cazul factoringului cu regres, factorul are dreptul de a solicita societății aderente recuperarea sumelor neîncasate de la debitori, în timp ce în factoringul fără regres factorul își asumă integral riscul de neplată.

Este recomandat ca, înainte de încheierea unui contract de factoring, societățile să solicite consiliere juridică specializată pentru a negocia condiții avantajoase și pentru a înțelege în detaliu implicațiile financiare și legale ale acestui instrument. Astfel, factoringul poate deveni un instrument eficient în gestionarea capitalului de lucru și în susținerea dezvoltării afacerilor.

Concluzia?

În concluzie, factoringul este o soluție practică și flexibilă care permite transformarea creanțelor în lichidități rapide, reprezentând o alternativă viabilă pentru întreprinderile care doresc să-și optimizeze fluxul de numerar și să evite riscurile asociate întârzierilor la plată.